Nici nu stiti cat am asteptat weekendul asta. Nu am un motiv anume, de fapt nici eu nu stiu exact de ce, dar un lucru e sigur. Acum ca in sfarsit e vineri m-a cuprins bucuria. Sper doar sa fie vreme frumoasa si sa pot face tot ce mi-am propus. E de mentionat ca o sa ma duc ca intotdeauna la tara. La locul meu de bastina. Uneori simt ca acolo e acasa pentru mine. Si de fiecare data cand merg acolo ma simt in largul meu, fara ca nimeni sa ma tulbure. Poate asta se datoreaza si faptului ca sunt extrem de calma, aproape imperturbabila. Chiar si cand ma cert, prefer sa las cealalta persoana sa urle cat o tin plamanii si eu sa vorbesc cat mai incet.